Scriitorul roman Alexandru Vakulovski s-a nascut pe 9 aprilie 1978 in localitatea Antonesti (Suvorov) din Republica Moldova. A primit de ceva timp interdictie de a mai intra in Romania in urmatorii doi ani si jumatate pentru ca nu-si innoise din timp permisul de sedere temporara in Romania. De aproape un an de zile s-a intors in Republica Moldova. Fiind obligat s? paraseasca Romania, s-a intors in comuna natala din Basarabia, unde locuieste chiar pe strada numita Vakulovski, dupa numele tatalui sau, care i-a invatat limba romana pe majoritatea locuitorilor comunei basarabene.

Din luna martie 2009, pe internet exista chiar o petitie de sprijin ca Alexandru Vakulovski sa primeasca cetatenie romana, si culmea.. la aproape un an de zile, autoritatile romane au aprobat aceasta dorinta, mai ramane o singura problema, iar asta este cel mai simplu explicata chiar de Alexandru Vakulovski pe blogul sau, iata articolul:

“Tatal meu mi-a fost profesor de romana. Romana – limba materna, nu limba straina, vad ca deja trebuie sa mentionez asta, daca sunt basarabean. De mic tata ne-a bagat in cap ca trebuie sa fim mandri ca suntem romani. Simteam asta si mi se parea normal.

Dar in ultima perioada am inceput sa am dubii. Sunt roman. Sunt roman… Sunt roman? Nu ca as fi innebunit eu, dar Statul Roman isi bate joc de nationalitatea mea, de mine ca roman. si nu doar de mine. De majoritatea moldovenilor.

Probabil ca ati auzit de expulzarea mea din Romania. Alt semn de iubire din partea Patriei. Pe 13 februarie mi-a venit o scrisoare de la Directia Cetatenie ca pe 22 februarie trebuie sa depun juramantul de credinta!

Normal ca m-am bucurat. Luni, pe 15 februarie, am depus actele pentru viza. Am fost extrem de mirat ca nu au aparut complicatii, totul a mers ca pe roate. Eram linistit, citisem: „Consulatul va va elibera, in regim de urgenta, o viza cu mai multe intrari cu care veti putea circula in Romania timp un an.” Mi-au spus sa revin azi, pe 19.

Si a inceput circul. De la ghiseu, pur si simplu s-a aruncat in gloata pasaportul meu cu refuzul pentru viza. Fara nici o explicatie. Mi-am adus scrisoarea de la Directia Cetatenie si iar in rand. La intrare, un domn ma trimite amabil la ghiseul de informatii. Ghiseu, frumos spus. E doar o gaura in care bagi acte (desi pare creata pentru plic) si un geam opac. Din cand in cand se aude incet o voce, daca are chef. Ai senzatia ca vorbesti cu peretii.

Razand, vocea imi spune ca nu am cum sa intru in Romania, pentru ca mai e valabila interdictia. si atunci cum depun juramantul de credinta Romaniei la Bucuresti? Tot razand imi spune ca nu am cum. Dar daca tot insist, pot sa corespondez cu Ministerul Justitiei. Nu vrea sa ma programeze la consul.

Vad cum juramantul de la Bucuresti imi trece printre degete… Scriu o cerere pentru consul. Ma gandesc ca sunt obligati macar sa o ia, daca nu ma primesc in audienta. Nici vorba! Iar fac misto de mine, dupa ce vocea dispare vreo 10-15 minute. Nu poate lua cererea. Doar ea mi-a spus tot, nu e nevoie nici de consul, nici de cerere.

incerc la intrare. De data aceasta o voce de domn ma trimite iar la informatii. Nu vrea sa ia cererea si moare de ras de situatia mea. Pai cum sa-i dau cererea consulului? „Poate cumva pe sub fusta” – imi raspunde angajatul Consulatului Romaniei de la Chisinau. Ce e de facut? „Nimic.”

Daca in 30 de zile nu depun juramantul – adio cetatenie romana, asa spune legea. A inceput numaratoarea inversa. si pe zi ce trece simt scuipatul pe nationalitatea mea – romana. si nu scuipa rusii, nici gagauzii, nici ungurii – scuipa autoritatile romane.

Si mi-e jena de toti acei oameni care au semnat petitia pentru acordarea cetateniei… Autoritatile romane acum nu scuipa doar pe mine, ci si pe ei. Cat tine Romania la oamenii de cultura? Nu tine nici la romanii „ei”, nici la romanii „straini”…” Alexandru Vakulovski

Trebuie spus ca scriitorul incearca de mai bine de 5 ani sa obtina cetatenia romana. A locuit mai bine de un deceniu in Romania, timp in care a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat sapte volume de proza, poezie si teatru, a tradus numeroase carti in limba romana, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri si publicatii romanesti, a activat ca jurnalist la ziarul Clujeanul si a fost co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limba romana din mediul online, Tiuk! Este pomenit in numeroase antologii literare ca scriitor roman, si unul dintre cei mai importanti autori ai noului val. Dincolo de documente scrise si bune intentii, speram intr-o evolutie pozitiva a acestei situatii care nu onoreaza deloc Statul Roman. Mai multe amanunte aici: http://vklvsk.blogspot.com