George Calin e un tip misto. Era o vreme in care ne vedeam aproape zilnic, am lucrat amandoi la BBC. Acum, ne vedem doar pe la cate o conferinta de presa. Eu cu microfonul, cablul si reportofonul toate intr-o mana si el cu cel putin un aparat foto si mai multe obiective intr-un rucsac. Nu apucam sa vorbim prea multe asa ca nu stiu daca e microbist, daca face parte dintr-o galerie. La cat timp petrecem “impreuna” nu facem altceva decat sa ne intrebam de cei pe care ii cunoastem. Cei mai multi dintre ei jurnalisti, fiecare adaptat pe undeva, intr-un nou post, la un nou post, cu alt fel de guidelines-uri ale meseriei. George a fost pe 15 ianuarie pe strazile din Bucuresti si fara burtiere, fara excese de panica a facut ce stie el mai bine. A fotografiat.
Category Archives: Ineditorial
Michal Holy, expus la Chisinau
Michal Holy se afla la Chisinau incepand cu 9 septembrie 2011, unde ia parte la programul de rezidenta pentru artisti CHIOSC. In aceasta perioada el a reusit sa stabileasca o relatie personala cu spatiul urban al Chisinaului, traversandu-l cu bicicleta si pe jos, in cautarea unor trasaturi comune pentru orasul sau natal Kosice.
Trecutul comunist prin care a trecut Republica Moldova si planurile sovietice de urbanizare a oraselor mari l-au motivat sa exploreze subiecte apropiate trecutul socialist al Slovaciei. Pe de alta parte procesul de globalizare ce determina maniera in care se dezvolta orasul Kosice isi gaseste echivalentul in efectele tranzitiei prin care trece Chisinaul.
Pe parcursul rezidentei Michal Holy a documentat cu ajutorul fotografiei strazile Chisinaului, locurile suprasolicitate de publicitatea stradala, instalatiile si suporturile pentru panourile de publicitate fiind documentate in paralel cu postamentele unor monumente ridicate in perioade istorice diferite. Atentia sa este captata si de faptul cum se comunica in Chisinau, limbile romana si rusa fiind utilizate simultan in diverse contexte, incepand cu strada si terminand cu programele TV.
Filmul de Piatra si-a ales castigatorii
Munte si filme scurte. Un public tanar, avid de o forma de arta inaccesibila si cvasi-inexistenta la Piatra Neamt pana acum 3 ani. Timp de 4 zile, spectatorii au umplut in fiecare dupa-amiaza pana noaptea tarziu singura sala din oras care a putut gazdui anul acesta evenimentul, cea de la Consiliul Judetean.
Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Margineanu si Ticu Lacatusu au jurizat competitia care a adunat 55 de scurtmetraje romanesti in categoriile Fictiune, Animatie, Documentar, Experimental, Videoclip si Extrem. Premiile sunt oferite de ICR si insumeaza 5000 de euro.
Filmul castigator la Fictiune este “Hello Kitty” in regia lui Millo Simulov (foto). Este vorba despre un grup de prieteni petrecareti, o excursie nebuna la mare si o imagine cum rar se vede in filmul romanesc, realizare care a propulsat scurtmetrajul pe podium.
La animatie a castigat “The Scream”, realizat de Sebastian Cosor (foto jos), un film ingenios inspirat de celebra pictura “Strigatul” a lui Edvard Munch.
Believe in 2012
Nu am putut termina filmul `Beautiful losers`. Este atat de genial incat a trebuit sa ma opresc din a-l viziona si, mai mult, m-am apucat a scrie despre el. Dar altfel. Mi-am tinut agenda aproape si mi-am notat fiecare cuvant. M-a inspirat. A meritat.
“Mindless”
Cuvantul asta imi vine pe coloana sonoara a lui James Blake. Arta, asemenea unei forme desavarsite de comunicare, se blocheaza in cel mai sensibil punct al ei, in mintile noastre. As zice: “fara mintile noastre”. A-i da drumul si a trai, prin culoare, prin sunet, zgomot, adevar si culoare, iata cea mai frumoasa iubire a zilelor noastre. Insiruita pe zidurile orasului in care traim, de-a lungul drumului pe care il facem zilnic spre metrou, mereu prezenta. A iti lua gandul de la posibilitati si de a viziona cu ochii inchisi o lume a culorilor, iata acel “mindless” despre care nu ma satur sa aud. Departe de poluare, impregnat in papirusul de caramida alaturi de care ne-am obisnuit sa traim. Fara pace. Hai cu sufletul.
“Would like to do some community art”
Printre strazile cartierului in care traiesc se infiripa, noapte de noapte, o poveste. A geloziei, a sacrificiului, a pasiunii, a nebuniei, a privelistii, a dezamagirii, a succesului, a tolentei. In toleranta asta, zidurile patrund in tine si te cheama catre ele. Le zambesc mereu, sunt ele mele, mi le asum si adorm cu gandul de a-i cunoaste pe toti cei care si-au pus amprenta pe ele. Deoarece acei oameni cunosc mai bine decat mine ceea ce inseamna o Sambata seara. Cunosc ce eu a trebuit sa sap dupa. Regret ca nu m-am nascut in acest oras minunat.
“A visual thinker”
I get payed for it. Desi nu fac asta for a livin`. In mintea mea, imaginile se succed cu o asemenea rapiditate, posturile din online cu o atata desarvarsire incat timpul e mai relativ decat 10 Einsteini la un loc. Ador sa inchid ochii, sa vad si sa nu stiu ce este dincolo de mintea mea. Ador sa cred si sa il blestem pe Toma. Ador sa pun mana si sa muncesc. Sa muncesc cu ochii inchisi la idee, sa o schitez de la radacina si sa o imbratisez pe final din dragoste. Din dragoste imi fac meseria si fara dragoste, peretii nu ar exista in mintea mea.
“Stupid and great”
Si parca tot mi se pare convulsiva ideea. Panica aborbita de o sugativa a placerii. Ia-te de mana cu frumosul, orasul merita. Stii, oameni pe langa care treci zi de zi chiar te merita. Si tu pe ei. Altfel, niciunul dintre voi nu ar mai sta cu mine de vorba. Ai mai multa incredere, investitia e doar un gest, rezultatul merita. Fa lucruri frumoase si ramai sigur ca acei oameni care le vad sunt ordinary. Despre ei vorbim.
“You look guilty”
Regret ca tata, in clasa a V-a, mi-a interzis sa fac muzica. Regret ca mama, in clasa a XI-a, mi-a interzis sa fac designul vestimentar. Regret ca m-am lasat de scenografie, scenaristica, make-up, regret ca m-am lasat de prieteni, regret ca nu am iubit pe cine merita, dar ma bucur ca azi, am reusit. Sa imi iubesc pasiunea, sa imi iubesc alegerea.Mult mai putin timp de fapt. Cam ce a vrut sa zica si autorul. Foarte putin timp, mai putin timp decat ti-ai putea imagina vreodata ai ca sa-ti duci la capat ideile. Viata e idee de-a noastra. Altfel, am trai fericiti. Inghite in sec mai mult, viseaza de zece ori mai mult, ia markerul ala in mana de 4 ori mai mult, inchide ochii si scapa frica din maini.
“I`d like to own a gallery”
Sa vorbesc lumii despre oamenii care ma inspira zi de zi. Despre toti oamenii care m-au inspirat si m-au invatat. Despre iubire, despre iubire, despre iubire, despre frumos.
“Ingeniously done “
Writing a book about ya.
“Do it yourself”
Better than you`ve already seen.
“A better tomorrow than today”
Alegerea mea.
Altfel spus, un altfel de top al trendurilor pe 2012 despre care mi-am propus inca de la inceputul anului sa scriu.
“Primii 10 de ani de muzica” – interviu cu Maca (Dinu Mihaela)
“Eu sunt Maca. Marea mea pasiune este muzica, a doua mare pasiune sunt plantele, a treia mare pasiune sunt oamenii.” Ca au concertat la mare la Stufstock, in Bucuresti la ArtJazz, la TvR ca trupa invitata in emisiunea Garantat100%, Butterflies in My Stomach a insemnat combinatia ideala intre muzica originala, sunet discret si sincer de acid-jazz, si imagine. Un proiect de suflet dupa cum Maca avea sa recunoasca in interviul de mai jos, voce pana in 2011 pentru BiMS. Daca trupa isi continua activitatea cu o noua voce, am fost curios sa aflu ce se intampla cu Maca dupa despartirea de Butterflies in My Stomach. Un interviu insotit de prima piesa inregistrata de Maca sub numele unui nou proiect, Yellow Project.
Uniti pentru salvarea Rosiei Montane
Mesajul campaniei Salvati Rosia Montana a fost prezent pe 1 decembrie in mijlocul romanilor cu ocazia festivitatilor prilejuite de Ziua Nationala atat in Alba Iulia, cat si in Bucuresti. Uniti pentru salvarea Rosiei Montane, oameni din Rosia, Cluj Napoca, Timisoara, Arad, Targu Mures si Bucuresti s-au alaturat evenimentelor de la Alba Iulia pentru a spune raspicat ca de 1 Decembrie, Rosia Montana este principalul lor motiv de mandire. In Bucuresti, actiuni similare, desfasurate in mod pasnic, au fost intrerupte abuziv de Jandarmerie desi altor grupuri de participanti li s-a permis manifestarea libera si neingradita. Actiuni de solidaritate au fost organizate si la Chisinau, Republica Moldova – in fata Ambasadei Romaniei, precum si in Budapesta, Ungaria si in Viena, Austria.
Cenzura media impusa de Televiziunea Nationala si marile trusturi de presa cu privire la opozitia localnicilor din Rosia Montana a fost “infranta” prin steagurile Salvati Rosia Montana ce au fost arborate in fata camerelor de vederi in timpul transmisiunilor live de la Alba Iulia. A fost o adevarata lupta dusa de manifestanti pentru a-si face simtita prezenta si nu peste tot au reusit sa se faca vazuti. Cateva exemple ofera Mihai Gontiu la voxpublica.ro: “Pe drumul de la iesierea din ”Sala Marii Unirii” si pana la Catedrala Reintregirii, intrarea din spate (aproximativ 500 de metri), premierul Emil Boc a fost flancat de activistii Campaniei ”Salvati Rosia Montana!”. Din noianul de televiziuni care au surprins momentul, niciuna nu a transmis ceva. “
Revendicarile dupa 100 de ore de “ISTORIA SE OCUPA SI SE DEZBATE”
Timp de 100 de ore amfiteatrul Vasile Parvan, Facultatea de Istorie, Bucuresti a fost locul privilegiat al dezbaterii. In jur de 500 de persoane, studenti, profesori si membri ai societatii civile au dovedit ca se pot depasi non-actiunea, pasivitatea si logica beneficiului imediat si individual.
Problema aici nu s-a pus sub forma a ceea ce obtinem daca actionam, ci ce se intampla daca nu actionam. Non-actiunea este in sine un mesaj: legitimeaza practicile abuzive, ineficiente si non-etice din societate.
Solidaritatea, participarea si identificarea de solutii au fost principiile de baza ale dezbaterii.
“Noi suntem viitorul tarii”
Aproximativ 60 de studenti au ocupat joi 24 noiembrie un amfiteatru din incinta Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti pe motiv ca vor sa ramana sa dezbata soarta educatiei romanesti. Si am avea ce discuta numai daca luam in calcul bugetul aprobat de guvern pentru 2012 in cazul educatiei. Dupa cum a tinut sa precizeze consilierul premierului, Andreea Paul Vass, educatia o sa primeasca 8,7 miliarde lei, desi legea prevede 6% din PIB, adica o suma de trei ori mai mare. Un grup de studenti a semnat chiar un comunicat catre presa: “La ora 18 a început sa se adune publicul pentru dezbaterea publica anuntata. Impreuna cu invitatii Ciprian Siulea, Vintila Mihaescu si Carol Capita, persoanele prezente, studenti si oameni solidari discuta deschis problemele reale ale sistemului universitar: alocarea de doar 2% din PIB pentru educatie, act ce reprezinta un atac la adresa intregii societatii, valorizarea educatiei prin producerea de capital, lipsa finantarilor pentru cercetare localizata, tratamentul lipsit de demnitate al studentilor de catre aparatul birocratic, si multe altele. Pentru ca este un act incomod, conducerea Universitatii nu a permis ca aceasta dezbatere sa aibe loc. Au fost chemate brigazi de jandarmi care au dat, efectiv, studentii afara in strada. Este inacceptabil ca intr-un stat democratic asemenea abuzuri sa se intample.
Despre demnitate cu Paul Goma
“As fi fost fericit daca “profetiile” mele nu s-ar fi implinit. Fiindca una din doua: ori sint… previzionist – ceea ce nu poate fi adevarat, nu am acest dar; ori sint gura-rea, care meneste, cheama, provoaca raul. Ceea ce n-as vrea cu nici un chip sa fiu. Repet: “performanta” mea este la indemana oricui… trage concluzii din premise cunoscute de toti.” Paul Goma
Grupul sustinatorilor scriitorului Paul Goma anunta organizarea unei dezbateri publice pe 20 noiembrie 2011, orele 18, in Club UnderWorld Bucuresti, strada Coltei nr. 48. Pe 20 noiembrie se implinesc 34 de ani de cand scriitorul si familia sa au statut de refugiati politici in Franta, ca urmare a regimului terorist la care i-a supus regimul comunist.
Grupul va lansa cu aceasta ocazie audiobookul dupa romanul lui Paul Goma, “Soldatul cainelui”, in inregistrarea ziaristului Viorel Ilisoi. Din partea editurii Curtea Veche, unde opera scriitorului este editata intr-o serie de autor, va lua cuvantul Catalin Sturza.
Lansarea albumului Romanian Cultural Resolution
Romanian Cultural Resolution este o publicatie ce are la origine un proiect de cercetare care urmareste arta romaneasca, atat in tranzitia sociala si politica generata de caderea comunismului, cat si in unele manifestari culturale izolate si independente de aceasta. Cartea este structurata in jurul a patru teme curatoriale realizate de Adrian Bojenoiu, Mihnea Mircan, Mihai Pop si Magda Radu in expozitia Romanian Cultural Resolution, produsa de catre Club Electro Putere in parteneriat cu Institutul Cultural Roman Berlin, a carei deschidere a avut loc in Werkschau Spinnerei Leipzig si Club Electro Putere Craiova.







































