La aproape 50 de kilometrii sud de Bucuresti se afla polul muzicii lautaresti al Tarii Romanesti. Pe langa comuna Clejani avem localitati ca Roata, Marsa, Bucsani. Toate impart intre ele un numar aproape egal de gropi in drumurile ce le leaga si un infinit numar de povesti transmise din tata in fiu adesea pe muzica de vioara, acordeon sau tambal.  Pana prin anii ’80, lautarii stransi in tarafuri s-au “razboit” pe la caminele de cultura in adevarate competitii transmise chiar si la radio. Dupa ’90 acest “front” s-a mutat dincolo de granitele tarii, iar cei mai buni regasesc cu greu astazi drumul spre casa. Valoarea lor este recunoscuta iar povestile altor vremuri puse pe muzica batraneasca sunt adesea apreciate in tari care inca nu stiu unde se afla Romania, dar sa o mai si inteleaga.

Una din aceste trupe, Taraf de Haidouks a calatorit din Japonia pana in Brazilia vorbind romaneste si promovand nebunia, inventivitatea si rapiditatea muzicala pe care lautarii din Clejani au demonstrat-o. Performantele lor au devenit premii, albume, concerte. Un castig evident pentru world music (muzica lumii) si cumva si pentru Romania. E greu sa-ti gasesti cuvintele incercand sa explici ce canta oamenii astia din Clejani. Johnny Deep si Iggy Pop au trecut prin asta.