Cat de greu sa fie sa dezvolti o pasiune pentru un artist? Nu foarte. Vorbesc aici despre Luiza Zan, fata care la doar 4 ani castiga deja un premiu din muzica. Am putea crede ca la varsta si experienta ei astazi, cei care au dezvoltat o astfel de pasiune pentru ea.. fanii deh, sunt gramezi, prezenti cu dragostea lor sufocanta peste tot in calea artistei. Nu este chiar asa. Putem da cu vina in toate partile. De fapt, nu e vorba de o vina, nu este doar o problema de sistem, de tara asta si ordinea stupida in care isi alege ea prioritatile. Luiza Zan este ca o sticla buna de vin din colectia unui domn respectabil cu barba alba. Vinul ala rosu de care tricourile albe sunt asa speriate. Si ocazional, se mai serveste cate un pahar. Pe bossa-nova, cu o chitara electrica sau nu, cu putin dans contemporan.. In 2003 un intreg juriu a servit din aceasta “licoare”, si artista se intorcea atunci acasa cu doua premii de la Festivalul de Jazz de la Montreaux, iar anul urmator Cerbul de Aur a devenit “victima” in lista cu realizari, de aceasta data alaturi de trupa Slang. Realizari mai sunt, dar ele nu sunt pentru toata lumea.