“Marturisesc ca am trait” este un volum complex, al intrebarilor si raspunsurilor despre sine, o radiografie a unei vieti si a unei epoci tumultuoase. Poetul Neruda e dublat de diplomatul Neruda (consul in Asia si Spania, iar mai tarziu ambasador la Paris), de politicianul Neruda (in 1945 devine senator al provinciilor Tarapacá si Antofagasta), de exilatul Neruda (intre 1948 si 1952 traieste departe de Chile, pe vremea presedintelui Gonzalez Videla) si mai ales de prietenul Neruda (nume celebre ii sunt prieteni apropiati: Federico Garcia Lorca, Ramon Gomez de la Serna, Miguel Hernandez, Nicolas Guillen, Jorge Amado, Pablo Picasso, Diego Rivera s.a.). Volumul reflecta, dupa cum marturiseste autorul, nu doar amintirile memorialistului, care impresioneaza prin limpezimea detaliilor, ci si amintirile poetului, cu a lor galerie de fantome bantuite de luminile si umbrele timpului sau.
Neruda ii dezvaluie cititorului in “Marturisesc ca am trait” intreaga sa viata, din copilarie pana la ultimele clipe: ploile nesfarsite din Araucania natala, studentia din Santiago de Chile si primele articole militante, tineretea traita in locuri exotice si indepartate, fiind numit de foarte tanar consul in regiuni precum Rangoon, Ceylon sau Singapore, activitatea poetica intensa si prietenia legata cu mari creatori ai secolului XX. Sunt evocate atat clipele fericite – editarea primei carti, castigarea Premiului Nobel –, cat si episoadele dramatice, precum R?zboiul Civil din Spania sau cel de-al Doilea Razboi Mondial, perioadele dictaturii chiliene din cauza carora poetul a fost nevoit sa se ascunda si sa fuga din tara, moartea tragica a lui Salvador Allende.
Pablo Neruda, pe numele sau adevarat Ricardo Eliecer Neftali Reyes Basoalto, s-a nascut in 1904 la Parral, dar si-a petrecut copilaria in Temuco, un orasel feroviar de a carui amintire se va simti intotdeauna legat. Pablo Neruda si-a descoperit de foarte tanar talentul literar, primul sau volum de versuri fiind publicat pe bani proprii in 1923, cand poetul avea 19 ani. In paralel cu scrisul, Neruda a fost extrem de implicat in viata sociala a tarii sale, incepand de foarte devreme o cariera diplomatica – a fost consul al Chile in India, Singapore, Birmania, Spania, Franta –, continuata cu functia de senator si candidatura la presedintie din partea Partidului Comunist, in care s-a inscris in 1945.
Recunoasterea internationala a poetului Neruda a culminat in 1971 prin acordarea Premiului Nobel pentru Literatura. Motivatia Academiei Suedeze este cat se poate de elocventa in acest sens: pentru opera lui, care, cu suflul unei forte elementare, da viata destinului si viselor unui intreg continent.
Pablo Neruda a murit doi ani mai tarziu, in Santiago de Chile, dupa instaurarea dictaturii militare a generalului Pinochet. Scriitorul chilian Jorge Edwards afirma: metaforic vorbind, Pablo s-a imbolnavit o data cu tara si s-a stins din viata o data cu instaurarea tiraniei.
