Tag Archives: fnt

Andrei Serban la Festivalul National de Teatru

Ivanov - foto Daniela Dima si Octavian Neculai

Unul dintre punctele de atractie al editiei 2011 a Festivalului National de Teatru il reprezinta, fara indoiala, prezenta, sub genericul FOCUS, a patru spectacole ce poarta semnatura regizorului Andrei Serban: trei productii autohtone si una “de import”.

Cunoscut pe marile scene ale lumii, distins cu numeroase premii teatrale atat in tara cat si peste hotare, profesor si director artistic al Hammerstein Center for Theater Studies la Columbia University din New York, Andrei Serban va oferi in curand  iubitorilor de teatru Cehoviziunile sale.

Share on TwitterShare via email

Doar o luna pana la Festivalul National de Teatru

FNT

Joi, 29 septembrie, a avut loc la sediul UNITER conferinta de presa dedicata editiei cu numarul 21 a Festivalului National de Teatru, care va incepe vineri, 28 octombrie, si se va termina duminica, 6 noiembrie.

Programul propus pentru acest an de catre directorul artistic si selectionerul unic al festivalului, desemnat de Senatul UNITER in persoana criticului de teatru Alice Georgescu, numara nu mai putin de 33 de productii, 12 conferinte si intalniri cu personalitati ale vietii teatrale, lansarea a 9 carti de specialitate, 10 spectacole radiofonice, expozitii. Vor fi folosite 30 de spatii si sunt asteptati sa soseasca in Bucuresti peste 70 de invitati din tara si de peste hotare.

Share on TwitterShare via email

Romeo Castellucci la Bucuresti

Celebrul regizor italian Romeo Castellucci este prezent la Bucuresti, in cadrul Festivalului National de Teatru cu “Hey Girl!”, spectacol pentru productia caruia s-au asociat institutii din Franta, Austria, Belgia, Olanda, Slovenia, Ungaria si Italia.

Creator cu un stil unic, Romeo Castellucci combina regia de teatru cu arta plastica intr-un mod visceral, iar rezultatul il plaseaza in topul mondial al regizorilor. Dupa ce a studiat artele plastice la Universitatea de Arte Frumoase din Bologna, Castellucci a fondat, in 1981, Societas Raffaello Sanzio, companie alaturi de care lucreaza in continuare.

Castellucci nu face teatru in sensul clasic al cuvantului: nu construieste spectacole pentru un public anume fiindca nu lucreaza intr-un teatru si nici nu alimenteaza un repertoriu curent, ci isi prezinta creatiile – alcatuite in luni de zile de cercetari – aproape exclusiv in circuitul festivalier al lumii, acolo unde la inceput a fost primit cu rezerva, iar acum este vanat cu ardoare.

Considerat un deschizator de drumuri al avangardei teatrale, Castellucci este cunoscut ca autor al unui teatru al perceptiei totale. A creat spectacole pornind de la opere clasice si epopei, precum: “Gilgames” (1990), “Hamlet – vehementa exterioritate a mortii unei moluste” (1992), “Orestia – o comedie organica?” (1992), “Iulius Cezar” (1997), “Calatorie la capatul noptii” (1999), “Tragedia Endogonidia” (2001-04).

In 2005 a fost desemnat directorul sectiunii teatrale a Bienalei de la Venetia, iar in 2008 a prezentat, ca Artist Asociat al Festivalului de la Avignon, “Divina Comedia” dupa Dante.

Refuzand logica unui scenariu scris, respingand textul aproape in intregime si folosind vocea umana numai la nivelul ei sonor (lucrat in colaborare cu muzicianul Scott Gibbons), amestecat cu alte sunete pentru a alcatui un fundal audio potrivit fantasmelor stranse laolalta de acest magician cerebral si cinic, spectacolele lui Castellucci ajung sa te bantuie mult timp dupa ce le-ai vazut.

Imaginile insiruite de Castellucci pe firul non-epic al spectacolelor sale au consistenta visului, iar cei ce le vad construindu-se in direct, sub ochii lor, au senzatia ca participa la o sedinta de hipnoza colectiva, in urma careia au ajuns sa viseze acelasi lucru cu sute de semeni.

Cu ocazia prezentarii celor trei productii inspirate de “Divina Comedia” – evenimentul principal al Festivalului de la Avignon in 2008 – Castellucci declara: ”In fiecare zi traim infernul, paradisul si purgatoriul. Fiecare dintre acestea sunt inscrise in structurile mentale ale omului contemporan. Nu ma intereseaza sa lucrez asupra socialului, nu e felul meu de a face teatru. Ma intereseaz? omul, dar la un alt nivel.. ma intereseaza foamea oamenilor de viata, de iubire..”
Intr-un alt interviu spune: ”Scena europeana este acum intr-un moment fecund, fiindca in fine, figurile marilor maestri dispar. Ei au vampirizat mai multe generatii, dar acum scena este mai libera, iar aceasta libertate este necesara mental. Multi artisti tineri au o viziune complet deschisa, ceea ce e foarte important. Publicul e si el mai deschis, are experienta expozitiilor de arte vizuale, deci e pregatit sa primeasca si noile limbaje din teatru.”

Hei Girl!Despre “Hey Girl!”, realizat in 2006, si prezentat de atunci in toate marile festivaluri ale lumii, Castellucci povesteste ca i-a fost inspirat de imaginea unor adolescente asteptand autobuzul intr-o statie, in fata scolii. Ce a rezultat este un eseu despre momentul inefabil al trecerii unei fete de la starea de copil la aceea de femeie. Spectacolul este o calatorie printre mituri, incorporand ipostazele acestei varste incerte prin intermediul unor personaje simbolice precum Fecioara Maria, Ioana d’Arc sau Julieta lui Shakespeare. Folosind costume suprarealiste, proiectii de film, explozii de sticla si ravasitoarea aparitie a celor doua interprete, “Hey Girl!” construieste o lume care se zbate intre frumos si oribil. „O frumusete hipnotica, cu o rezonanta vizuala pe care mult prea rar le gasesti impreuna pe scena” scria Financial Times dup? turneul spectacolului la Londra.

Share on TwitterShare via email

CHEMARE: La Green Hours…

Printr-o anexa a legii 350 din 21 iulie 2006, referitoare la redistribuirea patrimoniului fostului UTC, cladirea din Bucuresti, Calea Victoriei 120, apartinind Ministerului Culturii – in care isi desfasoara activitatea Green Hours 22 jazz-cafe & Teatrul LUNI – a fost transferata in patrimoniul (adica proprietatea [!]) Fundatiei Nationale pentru Tineret, care ar deveni in urma acestei legi mostenitoarea UTC-ului. Entitate confuza, FNT inseamna se pare in acest moment 2 (doua !?) ONG-uri, unul cu sediul la Constanta (condus de Nicolae Mavrodin), celalalt inca fara entitate juridica, care ar urma sa fie infiintat prin reunirea unui numar de fundatii (denumite “pentru tineret” ) (condus se pare de presedintele Fundatiei Nationale pentru Tineret Timisoara – Iulian Dascalu). Cele doua structuri cu totul netransparente, si de aceea suspecte, isi disputa deja dreptul de a beneficia de ingineria legislativa (al carei initiator nu e cunoscut…) privind adresa din Calea Victoriei. Cu toate acestea sediul din Calea Victoriei 120 nu a facut niciodata parte din patrimoniul UTC si este in administrarea Grupului de Dialog Social pana in 2014 in urma unei Hotarari de Guvern, ultima din 2005. Cum Green Hours isi vede activitatea pe care o desfasoara pe cale de disparitie, cheama opinia publica sa ceara amendarea legii 350 pe 21 iulie 2006. Din respect pentru lege si tara, am incercat sa anchetam singuri activitatea invaluita in obscuritate a acestui club de underground ca sa facem lumina. Iata lumina.. voicu_radescu_club.jpg Voicu Radescu se numeste, insa adevarata identitate a persoanei se ascunde sub numele de Green Hours pentru ca acolo se intalnesc toate cele placute si stiute de Voicu Radescu. Teatru, jazz, blues, electro, carte, alternativ, expozitie, hamac, independenta, perseverenta, original. “Mi-ar placea ca atunci cand se face referire la mine, sa insemne o referire la Green Hours. Pentru ca exista cred, deja numerosi cetateni care, atunci cand spun Green se gandesc la jazz, altii la teatru, altii la gradina veche si cladirea veche si patinata din Calea Victoriei 120, la boema, la unicul bar deschis non stop din centrul Capitalei.”

Share on TwitterShare via email
Powered by WordPress | Designed by: SEO Consultant | Thanks to los angeles seo, seo jobs and denver colorado