Florin Ciulache
“Oeconomica”

Vineri 18 martie 2011 | 18h00

Vernisajul  va avea loc la galeria H’art din strada C.A. Rosetti, nr. 25,
et. 5

www.hartgallery.ro
Str. C.A. Rosetti, nr. 24

Program galerie: Luni-Vineri 14.00-18.00

www.hartgallery.ro
H’art Gallery opened in late 2002, being the second portfolio private-run gallery in Romania. The main goal is to promote young contemporary art and to consolidate the art market environment. The focus is on the generation of
artists educated after the fall of the Communist regime in 1989. Dumitru Gorzo, Ovidiu Fenes, Florin Ciulache, Anca Muresan, Alexandru Paul, Roman Tolici, Raul Ciosici, Ana Banica, Daniel Gontz, Nicolae Comanescu, Arantxa Etcheverria, Michele Bressan, Vlad Nanca, Ion Barladeanu are some of the most active artists that H’art Gallery proudly represents.

Nicolae Comanescu
„Praf si pulbere”
Joi 10 februarie 2011 | 17h00
Finisajul va avea loc in noul spatiu al galeriei H’art din strada C.A. Rosetti,
nr. 25, et. 5

event@hartgallery.ro
http://psihopompex.blogspot.com
H’ART GALLERY
Str. C.A. Rosetti, nr. 24, et 5
t. 021 210 83 51
www.hartgallery.ro
Program galerie: Luni-Vineri 14.00-18.00

Inainte de orice deschidere simbolica, sfoara este un lucru util: leaga, ridica, omoara. E semnul umanitatii. Mircea crede ca tribulatiile nesfarsite si ridicole ale oamenilor sunt maimutareli tragicomice in jurul unei sfori.

H’art Gallery va invita miercuri 29 noiembrie, ora 20 la OTA (str. Dr.Staicovici, nr.26). unde are loc vernisajul expozitiei de pictura “Sfoara” a artistului Mircea Suciu.

Cel mai recent proiect al lui Daniel Gontz renegociaza pozitia artistului roman fata de “saracie si ridicol”, identificate la un moment dat de Calin Dan ca marile secrete de stat ale tarii, dar si fata de o piata artistica internationala care are inca un apetit necontrolat pentru exotism. Ce poate artistul roman sa “vanda”, ce tip de discurs e viabil atat artistic cat si economic, cum sa se pozitioneze intre observarea si participarea la saracie, ridicol, intarziere istorica si dezarticulare sociala? Ce ar trebui imaginile sa le inoculeze privitorilor, conform caror politici de reprezentare si perceptie, in avantajul cui?

Cronologic si teoretic, am depasit anii nouazeci si expozitiile “post-zid” – cand artistii din Est si-au croit in cele din urma drum in muzeele si galeriile occidentale -, in care abordarea “nu-doar-arta”, catalogand obsesiv lucrari drept marturii ale conflictului si traumei, era periculos de aproape de “nu-tocmai-arta”, facand lucrarile aproape de nerecunoscut in spatele anexelor lor politice si istorice. Dupa cum am depasit expunerile de tip bazar, saturate de fantasme ale Balcanilor si de fumul de mici (ca o ceata de rau augur sau ca o aura, luati-o cum vreti), delimitand un teritoriu indepartat al conflictului si melancoliei, istoriei si utopiei. Dar nu intru totul. Gontz porneste de la imaginea emblematica a artei romanesti de dupa 1989, o fotografie din seria ‘Framing Bucharest’ de subREAL, frecvent instrumentalizata in asemenea contexte expozitionale pentru a ilustra, in ciuda sa, aceasta abordare impovaratoare a artei estice. Ca in toate lucrarile din ‘Framing the Cities’, subREAL izoleaza si incadreaza un fragment de arhitectura, in discontinuitate temporala si opozitie ideologica fata de restul cadrului. Tropii reprezentarii mimetice sunt adusi in joc in trompe l’oeil-ul istoric si politic. Performance- ul subREAL a fost refacut, cu Daniel Gontz si Vlad Nanca jucand rolul maestrilor si folosind acelasi cadru. Iosif Kiraly , din grupul subREAL, a apasat pe buton si fotografia a fost reprodusa absolut fidel, lucru inlesnit de faptul ca locatia este neschimbata, in ciuda anilor care au trecut. Nimic nu s-a schimbat acolo din punct de vedere arhitectural si urbanistic, prin urmare lucrarea lui Gontz nu poate fi inteleasa ca o demonstratie a prosperitatii liberale atotcuceritoare.

Gontz a urmat aceeasi strategie pentru a reface una dintre ‘Reconstructiile’ lui Iosif Kiraly , un colaj din instantanee, temporal distincte, ale aceleiasi locatii. Ambele imagini refacute au fost alegeri semnificative prin aceea ca au fost folosite de diversi curatori si in diverse expozitii pentru a demostra ca Estul nu este nici Est nici Vest, ci un vast spatiu al contradictiei, al auto-reflectiei neincetate si al enigmelor sociologice, care repeta si abandoneaza scenarii ale propriului trecut si viitor. Remake-urile semnaleaza aparitia unei noi generatii, mai putin interesata de definirea Estului, mai putin dispusa sa se angajeze in forme de gesticulatie culturala care pot fi descrise drept ‘invidie de geografie’, sau ‘invidie de istorie’, sa reflecteze, a la Zenon, asupra paradoxurilor propriei marginalitati. In masura in care nu este doar o fictiune cu manifest, aceasta noua generatie ar putea imagina alte strategii de a scrie o istorie comuna intre Est si Vest. Remake-ul celor doua fotografii inchide, intr-un fel, o era: face modelul clasic prin faptul ca a motivat o reproducere. Forteaza generatia anterioara sa preia statutul de “maestru”, de neatins dar in acelasi timp la distanta. Manevra lui Gontz simuleaza si produce canonul – mai intai reprodus, apoi impins deoparte prin acte de diferentiere. (Mihnea Mircan)

Vernisaj la “Remake” de Daniel Gontz miercuri 15 noiembrie 2006 de la ora 19 la H’Art Gallery. Curator Mihnea Mircan.

Vernisaj miercuri 25 octombrie 2006, de la ora 19 la H’art Gallery (Str. Mihai Eminescu, nr. 105 – 107). Expozitia este deschisa pana pe 12 noiembrie.

H’art Gallery si Starlink in parteneriat cu Leo Burnett & Target lanseaza o serie de evenimente artistice in sediul din Nicolae Iorga, nr 13. Fiecare artist invitat va elabora si produce unproiect site-specific ce va lua in calcul atat spatiul, cat si natura activitatii de advertising. Primul eveniment din aceasta serie este expozitia de fotografie a lui Catalin Burcea – Connect as: Guest. Vernisajul va avea loc joi, 12 octombrie 2006, ora 19, la sediul agentiei Leo Burnett & Target (str. Nicolae Iorga, nr. 13, sector 1 Bucuresti)

STATEMENT

Exista un spatiu limita, o zona de securitate pe care o avem fiecare dintre noi. Ceva de genul unui “soap bubble” in jurul nostru, care, daca este intepat, voit sau ne-voit, se sparte si ne speriem. De fapt, mai degraba intram in panica. Trebuie luate masuri de urgenta pentru a ne pune din nou in siguranta. Spatiul acesta “de siguranta” este, de fapt, zona care tine de intimitatea fiecaruia dintre noi. Este un spatiu veritabil ca dimensiune. La unii mai mare, la altii mai mic, functie de intro sau extro-vertirea fiecaruia. Aici se impun masuri de “frontiera”. Cine are “passport” poate trece, cine nu, NU!. Ce fel de reguli trebuiesc respectate pentru obtinerea “pasaportului”? Putem banui dar nu stim niciodata cu siguranta. Difera de la o persoana la alta, de la un “stat” la altul.

Experimentul de fata porneste tocmai de la aceste premise. Un spatiu nou, o comunitate noua. Cum te apropii de fiecare? Cum te integrezi? Ce fel de raporturi se stabilesc intre tine si ceilalti? Cat de mult te lasa fiecare sa te apropii de el?

Am ales o serie de instrumente de analiza, de fapt niste instrumente de tehnica medicala destul de incomode, cam agresive, cu care am vrut sa vad cat de mult ma pot apropia de fiecare in parte. Cat de mult sunt lasat sa intru in spatiul intim al fiecaruia.

Fiecare si-a ales, totusi, “instrumentul de tortura”. Ce s-a ales? Vedeti si voi.

Dupa “Ohne technik” urmeaza “Mit technik”, o expozitie ce duce mai departe proiectul artistic reductiv al lui Gili Mocanu. Data trecuta spuneam ca acest proiect vizeaza o utopie: cum sa infatisezi cele mai generale obiecte posibile. Ei bine, Gili pluseaza din nou. De data aceasta va contrui cu elementul sau de baza – C si O(consoana si vocala – doua zale de lant) si va desena 2,5 dimensiuni. Vernisajul expozitiei pe 14 septembrie de la ora 19 la H’art Gallery (str.Mihai Eminescu, nr.105 – 107)

Bucurestiul este una din cele mai ofertante capitale din Europa din punct de vedere vizual. Artistii tineri cred lucrul acesta. In fotografie Bucurestiul redevine vedeta, este locul care surprinde prin contraste, eterogenitate si kitsch. Dupa o generatie post revolutionara care a plictisit printr-o retorica defetista in care Bucurestiul putea fi salvat doar prin abandon, artistii 2k se reimpaca cu o capitala savuroasa si plina de viata. “In/Out” este numele ales de Alina Popa pentru ilustra randurile de mai sus intr-o singura expozitie.

Alina Popa este o artista tanara, aflata la prima expozitie personala. Scurta activitate artistica a fost deja punctata de doua evenimente ce merita mentionate: in 2006 a fost selectionata intre cei cinci fotografi romani finalisti ai premiului Henkel si tot in 2006 a fost selectionata printre cei trei finalisti ai premiului Promethevs – Opera Prima.”In/Out” se deschide pe 29 august, la H’Art Gallery. Expozitia este deschisa vizitarii de luni pana vineri intre orele 11 si 18 si sambata intre orele 11 si 15.

H’ART GALLERY

Str. Mihai Eminescu nr. 105-107

sector 2 Bucuresti