“Horia Bernea – Real Time” este o expozitie eseu care graviteaza intre inceputurile conceptuale ale lui Horia Bernea si ultimele lucrari, care au referinte clare la aceste inceputuri. O expozitie in care puteti vedea lucrari mai putin cunoscute publicului larg, dinainte de anii ‘70 pana in 1999.
Mihai Oroveanu este curatorul acestei expozitii dar si directorul Muzeului National de Arta Contemporana: “O expozitie putin surprinzatoare, o expozitie care se face la 10 ani dupa disparitia prietenului nostru Horia Bernea. O expozitie care, incearca sa priveasca inceputurile dar si lucrarile de sfarsit ale lui Horia Bernea. Poate ca aceasta selectie o sa reprezinte o propunere ciudata pentru publicul larg, obisnuit cu alt tip de lucrari. Este o expozitie de arta conceptuala, cu schite, lucrari facute prin anii ’60, pana la o zona care de fapt demonstreaza ca Horia Bernea era un artist in stardadele epocii lui, cu toata… cum sa spun, diferenta de latitudine si longitudine, fiind preocupat de problemele ramase actuale ale artei contemporane. Pentru marele public va fi cu siguranta o surpriza, fiind in general lucrari abstracte, intr-un limbaj in care el incerca sa gaseasca formule foarte personale, formule de sinteza, pentru diferite stari si diferite concepte filozofice care i-au caracterizat toata opera.”

Expozitia nu-si propune sa fie o retrospectiva, ci sa stimuleze un public larg, dar si pe specialisti, in descoperirea unei opere cu o amplitudine mai putin obisnuita pentru un artist roman din secolul XX. Multe dintre lucrarile expuse, realizate intr-o perioada de presiune ideologica, sunt marturia unei libertati pe care prea putini si-au asumat-o in acea perioada. A fost o expozitie greu de realizat?
Mihai Oroveanu, director MNAC: “De fapt, lucrarile erau depozitate, pentru ca ar fi fost foarte dificil sa le expuna in perioada respectiva, a expus de fapt cateva, dupa 1990, a expus mai ales in strainatate unde si-a facut un nume din anii ’70, iar majoritatea erau depozitate in colectia familiei, asa ca singurul nostru efort a fost sa le adunam si sa incercam sa extragem lucruri mai generale din caietele lui de schite, care iarasi reprezinta un domeniu aproape neexplorat. Trebuie sa aducem aminte ca in anii ’70, Horia Bernea a fost premiat de Bienala de la Paris si ca numai perioada in care traiam, a impiedicat ca opera lui sa aiba o adevarata anvergura internationala. Faptul ca traia intr-o tara cu regim opresiv, ca nu putea sa-si expuna lucrarile, ca erau cenzurate foarte multe din participarile la expozitii, au facut ca aceste lucrari sa apara mai putin in simezele epocii, asta e de fapt si marea surpriza. Abia acum se pot vedea multe, multe lucrari, din perioada respectiva adunate impreuna, care au o continuare mult mai tarzie in ultimele lucrari inainte ca Horia sa dispara, de prin ’99, ’98, se poate citi intr-un alt fel opera lui Bernea, un artist care interpreteaza foarte mult un pattern filozofic, si nu e un simplu ilustrator al unor teme devenite clasice pentru opera lui, cum e dealul, interioarele de biserici, gradinile, coloanele. Astea lipsesc aproape din aceasta expozitie.”

“Am nevoie de mijloace cu totul noi, de un nou limbaj.[...]Arta implica solutionarea unei probleme spirituale si ma intereseaza numai in masura in care ea ofera o posibilitate de a contribui la solutionarea problemelor spirituale ale timpului nostru”. Horia Bernea, cu ocazia expozitiei de la The Richard de Marco Gallery, Edinburgh.
Horia Bernea – Real Time
2.12.2010 – 27.02. 2011
MNAC/Bucuresti.
“Eu cred ca lucrurile astea trebuiesc reinterpretate, intreaga lui opera, iar Bernea este numai un cap de serie pentru ca au mai fost autori care au avut opera asemanatoare ca amplitudine si preocupari. Lucrurile astea trebuiesc recitite in contextul artei moderne si contemporane romanesti. Trebuie sa recuperam adevarata fata a operei lui Paul Neagu, Serban Iepure, Serban Gabrea, nu o sa avem o istorie corecta din marturiile putine care au ramas altfel, in urma expozitiilor facute in perioada respectiva. Va fi un efort foarte mare al istoricilor de arta pentru a cauta si a detasa ceea ce este original si puternic, de ce a fost conventional si implicat in servirea ideologiei totalitare.” a mai adaugat Mihai Oroveanu.