Modernismul este factiunea ideologica si stilistica victorioasa in ultima suta de ani. Toti traim modern. Chiar si propovaduitorii intoarcerii la vechile valori stau in zgirie-nori si navigheaza pe internet. Fie ca se refera la liberalism, stiinta, comunicare, progres, urbanism, design, tehnologie, sau la confort, moda, sport, divertisment, consumism, criticism, umor si hedonism, modernismul, sub toate aspectele sale, traseaza frontierele modului de viata actual. Cu idealurile si utopiile sale, cu produsele si ambitiile sale progresiste, cu vocatia sa definitorie pentru dinamism si noutate, modernismul ne tine captivi in cusca invizibila a unei libertati netarmurite, care ne face sa trecem cu vederea reversul medaliei, haosul, discriminarea, criza, manipularea, demagogia, obscurantismul, violenta, regresiunea, autoritarismul, mereu prezente in corpul unei civilizatii ce-si continua mersul triumfal.
Distanta dintre utopie, dintre idealurile modernismului si realitatea distopica a vietii moderne, coliziunea dintre obsesia noului si oboseala noutatii alimenteaza opera “marelui reciclator” Teodor Graur.
Aceasta distanta este imperceptibila atunci cind asezi ultimul model de televizor cu plasma intr-un duplex proaspat inaugurat. Dar ce se intimpla oare atunci cind asezi in acelasi duplex un televizor care a fost ieri sau alaltaieri ultimul model? Sau unul care a fost ultimul model acum 50 de ani? si acela incorpora o identica aspiratie spre noutatea absoluta, cu tehnologia sa de virf (acum revoluta), cu formele sale placute (acum penibile), cu utilitatea si cu idealitatea lui (acum hilare), ridicate ca o flamura a progresului (devenit acum gunoi).
Ciocnirea dintre progresul frumos de azi si progresul frumos de ieri produce un frison al constiintei in obiectele dubitative, sardonic bricolate de Teodor Graur. El re-prezinta modernismul ca pe o natura moarta, imbinind abil ambitii cu handicapuri, propensiuni, diversiuni si regresiuni, tocmai pentru a aduce in prim plan retorica invechita a
noului, mania inovatiei, a informatiei, a placerii si a confortului, care deseneza atit idealurile cit si patologia modernismului. Pentru Teodor Graur, modernismul este o tema gen “vanitas”. Obiectele sale, produse prin descoperirea unei naturi secrete in aparenta de contra-natura a imbinarii lor, au acel aspect de alegorie ultima al
monumentelor funerare. Reciclator maxim, Teodor Graur este totodata artistul care imbalsameaza fastuos modernismul. Devenit mumie, modernismul spune astfel mai mult despre vanitatea si caracterul tranzitoriu al noului, despre convingerea facila dar mereu emotionanta ca lucrul (cel mai) nou poate sa ramina, sa reziste, sa transceanda efemerul abundentei si consumului fara limite. Remodern este o oda funebra fluierata cu zimbetul pe buze. Teodor Graur resapeaza modernismul pentru a-i scoate la iveala luciul sters, uzura ideilor si a formelor, dar si grandoarea proaspat fanata a ambitiilor lui la ora actuala, cind consumul a devenit cheia si masura progresului. Pe undeva melancolic, nostalgic, Remodern face sa transpara precaritatea si caducitatea inovatiei, a formelor si ideilor frumoase, moderniste, tocmai prin conservarea lor cu o dragoste rece, sarcastica, aplicata, intransigenta si pe alocuri perfida, precum aceea a lui Teodor Graur.
Erwin Kessler
REMODERN – Teodor Graur “Lucru nou” Galeria Curtea Veche (Str. Franceza, Nr. 54, Bucuresti.), vernisaj marti 13 aprilie, ora 18.00.
